Lupu încă nu a ales

0 comentarii
În ultimele săptămâni, PD-ul continuă să rămână în atenţia mass-mediei din Republica Moldova.
Pe 10 decembrie, la Chişinău a venit într-o scurtă vizită Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, care a purtat discuţii cu toţi liderii partidelor parlamentare, cu excepţia lui Vladimir Voronin. Acesta, din cauză că avusese programată o întâlnire cu alegătorii din UTA Găgăuzia, l-a trimis la întrevederea cu înaltul oficial european pe Secretarul executiv al PCRM, Iurie Muntean. Din câte observăm, Voronin, slugoi al Rusiei, a avut timp să se întâlnească cu Serghei Narâşkin, pe când cu un om al democraţiei europene, nu. Oricât de mult şi de convingător ar mai vorbi el despre Integrarea Europeană a Republicii Moldova, noi nu-l putem crede, pentru că această promisiune este, de fapt, o minciună frumoasă, crezută numai de el şi acoliţii săi. Voronin a fost şi continuă să rămână un om al Rusiei.
Jerzy Buzek şi-a arătat disponibilitatea să susţină în continuare RM în drumul ei spre Integrare Europeană, anunţând totodată că ţării noastre îi va fi acordat un credit în sumă de 100 de milioane de euro.
În afară de întrevederea cu Narâşkin şi Buzek, Marian Lupu, alături de Vlad Plahotniuc şi Dumitru Diacov, au avut o serie de întâlniri, pe de o parte cu PCRM, iar pe de altă parte cu PLDM şi PL. În faţa presei, Marian Lupu de fiecare dată a spus că s-a discutat în general despre principii şi valori, şi nicicum despre funcţii. Este greu de crezut. Din toată această vânzoleală şi pupăceală, liderul Partidului Democrat urmăreşte un lucru bine determinat, şi anume să se aleagă cu funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.

Disponibilitatea de a-l susţine şi-au arătat-o atât comuniştii, cât şi liberal-democraţii. În cazul coaliţiei PD – PCRM, după cum se vorbeşte în târg, Lupu va fi înaintat la funcţia de Preşedinte de ţară, Plahotniuc – Prim-ministru, iar Voronin – Speaker al Parlamentului. Dar, pentru a fi ales, Lupu va mai avea nevoie încă de patru voturi din partea partidelor de dreapta. Vlad Filat însă a spus clar că nu va da niciun vot dacă Lupu va face coaliţie cu comuniştii.

Tot Vlad Filat vine cu o ofertă mult mai tentantă pentru PD. Sunt convins că Lupu va căuta să se înfrupte din ea. Ţinând cont de situaţia creată, când nici o coaliţie de centru-stânga, nici una de centru-dreapta nu vor putea alege de sine stătător viitorul şef al statului, liderul PLDM, Vlad Filat nu exclude posibilitatea ca Lupu să fie ales mai întâi în calitate de Preşedinte al Parlamentului, iar de pe această poziţie urmează să candideze la funcţia de Preşedinte al ţării. În caz că nu va fi susţinut şi de comunişti, Marian Lupu, asemenea lui Mihai Ghimpu, din poziţia de speaker al Parlamentului, urmează să ocupe, până la următoarele alegeri anticipate de peste un an, şi funcţia de Preşedinte interimar al Republicii Moldova.

Un eventual interimat al lui Lupu, realizat cu ajutorul PLDM şi PL, deşi nu este binevenit pentru RM, ar garanta cel puţin nerevenirea comuniştilor la guvernare, şi continuarea proceselor de democratizare şi de europenizare a ţării noastre.

Orice cale de guvernare ar alege, Marian Lupu nu are dreptul să greşească. Majoritatea susţinătorilor săi nu l-au votat pentru ca el să readucă PCRM-ul la putere.

Readucându-ne, din anumite orgolii, la o nouă epocă comunistă, asta ar însemna că Marian Lupu ignoră, în mod mojicesc, preferinţele a peste 50% din cetăţenii Republicii Moldova, care au votat pentru democraţie, pentru Integrare Europeană. Asta ar însemna că M. Lupu dă o palmă tineretului care la 7 aprilie 2009 a luptat pentru independenţa şi pentru viitorul lui european. În caz de necesitate, nimeni nu poate garanta că acelaşi tineret, căruia chiar îi aparţine viitorul acestei ţări, nu va ieşi încă o dată în stradă.

În bucătăria scriitoricească din Moldova

0 comentarii

Scriitorii din Republica Moldova, ca oricare alţi oameni de pe faţa pământului, sunt foarte diferiţi. Dintotdeauna mi-am dorit să-i cunosc mai bine şi... i-am cunoscut. Am crescut mare, am scris cărţi şi, în cele din urmă, am devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Cândva am trăit cu convingerea că autorii de cărţi sunt ciudaţi, sensibili şi cinstiţi. Realitatea mi-a demonstrat că puţini dintre ei sunt aşa. Aflându-mă de ceva vreme printre ei, am reuşit chiar şi să-i categorisesc:
  1. Scriitori care vorbesc puţin, dar scriu mult;
  2. Scriitori care vorbesc mult, dar scriu puţin;
  3. Scriitori care vorbesc puţin şi scriu puţin;
  4. Scriitori care vorbesc mult şi scriu mult.
Indivizii care se regăsesc în categoria a patra par să se apropie cel mai mult de modelul scriitorului desăvârşit. Asemenea persoane / personalităţi avem cam puţine în Republica Moldova.
Am încercat să categorisesc scriitorii basarabeni şi din punct de vedere al moralităţii:
  1. Scriitori care se vând şi se cumpără (sărăcia e de vină);
  2. Scriitori cu doisprezece feţe (în popor este un cuvânt aparte pentru asemenea oameni);
  3. Scriitori suflaţi de vânt (ăştia-s cei care pentru a nu pierde, sau pentru a obţine, anumite funcţii din cadrul Uniunii Scriitorilor, se duc uşor la stânga, se duc uşor la dreapta, ba-s cu unul, ba-s cu altul. Se aseamănă niţel cu cei din categoria a doua, nu-i aşa?);
  4. Scriitori cu coloană vertebrală şi cu creier.
Dacă e să dau un nume, atunci bravul, înţeleptul şi talentatul Mihai Cimpoi, cu siguranţă, poate fi inclus în această ultimă categorie. Oameni ai scrisului ca el, după plecarea dintre noi a lui Grigore Vieru, găsim tot mai puţini în lumea literară din Republica Moldova.
Dacă e să clasificăm scriitorii ţinând cont de frumuseţea lor exterioară, prima poziţie ar avea şanse s-o ocupe încă tânărul condeier Vitalie Ciobanu. Următoarele poziţii chiar nu ştiu pe cine i-ar găzdui, pentru că în Basarabia toţi scriitorii sunt frumoşi.


P.S. Pentru data de 10 decembrie a.c., fusese preconizată cea de a doua adunare generală a membrilor Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru a-şi alege noul preşedinte. Cu câteva zile în urmă însă, am aflat că Ministerul Justiţiei a validat alegerile din 29 octombrie, iar Arcadie Suceveanu a devenit preşedinte cu drepturi depline al Uniunii. Munca acestuia se anunţă a fi extrem de dificilă, deoarece a moştenit o instituţie dezbinată, dezbinată de luptele prosteşti duse de unele cercuri de scriitori care se cred mai deştepţi decât bătrânii dar, de fapt, nivelul lor de inteligenţă este cu mult sub cel al tinerilor. Ăştia se cred mai talentaţi decât Cimpoi, dar timpul ne va arăta totuşi cine-i mai tare.

Negocieri da, rezultate ba

1 comentarii

A trecut o săptămână de la scrutinul din 28 noiembrie, iar noi, alegătorii, încă nu ştim care va fi componenţa viitoarei coaliţii parlamentare. Din cauza prelungirii, parcă intenţionate a perioadei de suspans, lumea, în troleibuze, în piaţă, pe drum, de-i bătrână, de-i tânără, vorbeşte despre tot felul de scenarii postelectorale. Acest subiect este discutat intens şi de analişti care văd ieşirea Republicii Moldova din criza politică în moduri diferite. Cel mai plauzibil scenariu este reconstituirea vechii Alianţe pentru Integrare Europeană. PLDM, PL şi PDM, luate împreună au 59 de mandate, neajungându-le numai două voturi ca să poată alege viitorul şef al statului. Se zvoneşte că Vlad Plahotniuc ar putea rezolva problema prin atragerea câtorva deputaţi comunişti în fracţiunea PD-ului.

Alţi analişti vorbesc despre o posibilă constituire a unei coaliţii largi, în care să fie inclus şi Partidul Comuniştilor. În cazul unei astfel de coaliţii, PLDM riscă să piardă foarte mulţi susţinători, care, în mare parte au votat pentru un viitor al Republicii Moldova fără PCRM la guvernare. Cu privire la o asemenea coaliţie, liderul PL, Mihai Ghimpu, a declarat că este împotrivă şi că, în caz de necesitate, el va trece în opoziţie.

Unele voci susţin că este posibilă realizarea unei coaliţii parlamentare de centru-stânga. Inutilitatea unei asemenea coaliţii constă în faptul că PDM alături de PCRM vor acumula numai 57 de mandate, cu două mai puţine decât în cazul unei coaliţii de centru-dreapta.

În cursul acestei săptămâni, Vlad Filat, care în viitorul parlament va avea 32 de deputaţi, s-a întâlnit atât cu Marian Lupu, cât şi cu Mihai Ghimpu. Este uşor de intuit despre ce au vorbit, dar nu-i deloc uşor de ghicit la ce concluzie au ajuns, mai ales că atât liderul PLDM, cât şi liderul PDM, au declarat că urmează să discute şi cu reprezentaţii Partidului Comuniştilor.

Rămâne de văzut ce ne vor pregăti de această dată politicienii: vor profita de încrederea noastră şi de voturile acordate lor, sau îşi vor respecta promisiunile făcute.


Am fost odată...

1 comentarii
Am fost deunăzi în satul meu natal. Văzut-am lucruri care m-au întristat foarte mult: glodul mi se ridica până deasupra gleznelor, iar apele murdare şi adânci coborâte din cer, acopereau tihnite porţiunea de drum căreia i se spune "centrul satului". Înaintând cu greu printre case am început să gâfâi. Plămânii mei se umpleau, fără voia lor, cu "oxigen" îmbibat cu aromă de vită şi cu pişat de iepure.
La o crâşmă, asemenea unei insuliţe aşezate haotic în oceanul nămolurilor, câţiva bărbaţi cu şepcile pe-o parte, se grăbeau să-şi îngroape amarul vieţii lor în paharele cu vodcă.
La o răscruce, câţiva copii, cu cizmele murdare şi feţele triste, au trecut impasibili pe lângă mine. M-am bucurat să-i văd, mai ales acum când eventualele mame pleacă din ţară, acum când naşterile au devenit un fenomen demult uitat.
Am ieşit din sătuc şi m-am îndreptat fericito-melancolic spre pădurea copilăriei mele. Milioanele de copaci ai codrului secular, îmbrăcaţi în culoarea cerului înorat, erau în aşteptarea primei zăpezi. Undeva departe, la adăpostul tulpinilor lor groase şi puternice se afla casa în care am crescut, casa unde trăiesc şi astăzi părinţii mei. Este un mare noroc să fii fecior de pădurar. Acolo, sub ramurile copacilor, pe vreme ploioasă ai, cel puţin, şansa să mergi pe frunze uscate, păstrându-ţi încălţămintea curată, în sat însă, din cauza asfaltului acoperit cu zeci de centimetri de cernoziomuri amestecate cu fel de fel de mizerii scurse din ogrăzile gospodarilor, mersul pe jos devine un calvar.
Dacă cineva va declara vreodată că Republica Moldova face parte din categoria ţărilor din "lumea a treia", noi avem tot dreptul să-l contrazicem. Republica Moldova face parte din categoria ţărilor din "lumea a patra". Aici, pe acest "colţ de rai" cum îl numesc unii, ai coşmaruri fără să dormi, fără măcar să închizi ochii. Ticăloşii, mizerabilii, spurcaţii, idioţii, lepădăturile, pezevenchii, mirmidonii, pramatiile de politicieni ne-au distrus visul, speranţa de a trăi într-o ţară civilizată. Când vom scăpa de glod? Când vom scăpa de sărăcie? Vă întreb pe voi, mârlani de politicieni căpătuiţi peste noapte?
La 28 noiembrie am oferit puterea partidelor de dreapta. Dacă în următorii patru ani nu vor înregistra nicio schimbare în bine, atunci trebuie să fim siguri de un lucru: plecarea noastră din acest hău este inevitabilă. Ce zici, eşti de acord, ori nu?

A mai rămas un singur pas

2 comentarii

Pentru a ne decide soarta, viitorul, nu a rămas decât să păşim pe tărâmul zilei de mâine. 28 noiembrie se află la numai câteva ore distanţă de noi. Aseară s-a pus punct nesfârşitelor dezbateri electorale televizate, prin intermediul cărora am reuşit să cunoaştem ce fel de oameni sunt politicienii, ce planuri au ei pentru ţara noastră, care este capacitatea lor de gândire, cât sunt de credibili, cât sunt de mincinoşi. Dacă până azi au vorbit ei, mâine urmează să vorbim noi. Cu siguranţă o vom face, indiferent că meteorologii anunţă vreme urâtă de tot. Frigul, ploaia, lapoviţa, noroiul, vor face parte din decorul zilei destinate alegerilor.

În această săptămână, după cum a fost şi de aşteptat, comuniştii şi-au demonstrat măiestria de a fabrica minciuni, aşa cum numai conducerea de vârf a Partidului Popular Creştin Democrat din Moldova ştie s-o facă. Dacă în 2002 a fost răpit membrul PPCD Vlad Cubreacov, care mai apoi, după cum a fost de aşteptat, a reapărut, recent Artur Reşetnicov, fost director SIS, locul 37 pe lista electorală a PCRM, rudă cu liderul comuniştilor, a avut aceeaşi soartă. Acesta declară că a fost răpit pentru câteva ore de persoane necunoscute direct din stradă, care i-au cerut informaţii compromiţătoare la adresa lui Vladimir Voronin. El mai spune ca a fost chiar ameninţat şi cu moartea. Poliţiştii care investighează cazul au remarcat din start că unele declaraţii ale acestuia se bat cap în cap.

Datorită acestui incident, am aflat că liderul Partidului Conservator din Moldova, Natalia Nirca, care recent spunea că formaţiunea sa nu-i un satelit al PCRM, este, de fapt, fina de cununie a lui Reşetnicov. Întortocheate sunt căile Domnului.

Aseară, la postul public de televiziune Moldova 1, jurnalista Aneta Grosu l-a întrebat pe Iurie Muntean, membru PCRM, de ce timp de opt ani de zile cât partidul din care face parte a fost la guvernare nu a construit comunismul în RM, el s-a contrazis, spunând că partidul comunist, de fapt, nu este comunist. Asta e ca şi cum ai spune că PCRM care a guvernat Republica Moldova din 2001 până în 2009, de fapt, nu a guvernat-o.

Cel mai mare semn de întrebare planează deasupra Partidului Democrat din Moldova, ale cărui acţiuni postelectorale sunt greu de intuit. Marian Lupu se arată dispus să negocieze atât cu PCRM, cât şi cu forţele Liberal-Democrate. Din ultimele declaraţii ale reprezentanţilor acestui partid în cadrul dezbaterilor electorate, reiese că aceştia se axează pe dezvoltarea democratică a ţării şi mai ales pe continuarea eforturilor de Integrare Europeană a RM. Planurile lor de viitor coincid sută la sută cu planurile de viitor ale partidelor de dreapta din ţara noastră. Cred eu că liderul PDM, dar şi colegii săi, sunt conştienţi de faptul că dacă vor coaliza cu PCRM, înseamnă că acceptă să meargă împotriva voinţei majorităţii intelectuale din ţara asta, împotriva voinţei zecilor de mii de tineri care au luptat pentru libertatea lor în aprilie 2009.

Datorită PR-ului bine pus la punct, Vlad Plahotniuc, membru PD, dintr-un mafiot periculos aşa cum ni l-a prezentat Sergiu Mocanu, a căpătat peste noapte imaginea unui mare şi brav filantrop, care ajută săracii, sportivii, care se îngrijeşte de plăcerile tinerilor organizându-le în mod absolut gratuit concerte electorale. În ultimele săptămâni, deşi acesta nu a apărut mai deloc pe ecranele televizoarelor, excepţie făcând scurtele apariţii la Prime TV, faptele sale au vorbit mai mult decât poate vorbi o gură de om. În loc să vedem un individ înfiorător, înarmat cu pistoale şi bombe, societatea a dat cu ochii de un bărbat zâmbitor, bine dispus, priceput în fascinarea maselor prin limbajul său simplu şi direct. După alegeri vom vedea ce se ascunde în dosul zâmbetului său. Să sperăm că acest zâmbet nu este masca care îl ascunde pe adevăratul Plahotniuc. Poporul basarabean nu ar mai suporta o trădare din partea politicienilor care mai mult sau mai puţin inspiră încredere.

Dintre candidaţii electorali care nu au nicio perspectivă politică, dar care şi-au dat vânt gurilor pe parcursul acestei campanii electorale, îi putem menţiona pe Valeri Klimenko, liderul Mişcării Ravnopravie, fervent susţinător al PCRM, dar şi pe pseudopatrioţii din Partidul Patrioţii Moldovei, care, după ideile pe care le sugerează, ne fac să credem că ei au fost şcoliţi prin Rusia.

Totuşi…, viitorul politicienilor dar şi a falşilor politicieni este în mâinile noastre. Pe 28 noiembrie haideţi să votăm pentru binele ţării. Haideţi să alegem corect. „Votează, lume!”

Alege corect, moldoveanule!

0 comentarii
Până la alegeri au mai rămas puţine zile. Zile în care candidaţii electorali îşi vor turna unul asupra celuilalt încă multe zoi şi excremente verbale. Am asistat la tot felul de promisiuni şi angajamente. Patrioţi şi patrihoţi laolaltă vorbesc, zbiară, scheaună în faţa microfoanelor, încât omul flămând, sărăcit, dar mai ales prostit a ajuns să se plictisească, să urască, să blesteme toată tagma politică din ţara noastră. Prin rezultatele sondajelor din ultima vreme, (au fost realizate cel puţin patru), se văd de la o poştă preferinţele alegătorului. În Parlament vor intra oamenii care au mai intrat şi ultima dată, cu excepţia unuia dintre ei. În ultima cercetare sociologică se arată clar că S. Urechean nu va trece pragul electoral. S-ar putea să fie aşa, mai ales că în ultimul an, la întrebările jurnaliştilor legate de Procurorul General Valeriu Zubco, despre care se zvonea că ar veni din partea AMN, acesta devenea irascibil şi ursuz. Astăzi, Urechean este mai „blajin”, ceea ce nu-l va determina pe alegător să uite prea uşor lunile în care el evita să dea un răspuns onest la întrebarea de mai sus. În Parlament nu-l vom mai vedea nici pe V. Ţurcan, cel care a avut un rol dubios în timpul protestelor tinerilor din 7 aprilie 2009. Nici Victor Stepaniuc, ideologul de altădată al PCRM, astăzi candidat independent, nu va mai apuca să devină deputat. La 28 noiembrie, cetăţenii RM vor avea un rol important – rol de ciur. Pleava, care este multă în această campanie electorală va nimeri în cantităţi mult mai mici în Parlament. Este un lucru bun, nu?!
Sărăcia din ţara noastră poate fi combătută numai dacă noi nu ne vom da votul pentru oamenii care nu ştiu ce înseamnă sărăcie. Avem nevoie de oameni care să înţeleagă, să simtă povara lipsurilor noastre. Cu privire la sărăcie Andrew Carnegie spunea că: „Este un adevărat noroc să te naşti sărac”. Însă a uitat să menţioneze că este un adevărat nenoroc şi să mori sărac. Din experienţa ultimilor nouă ani de zile am ajuns la concluzia că în ţara noastră este mai puţin costisitor să trăieşti decât să mori. Dacă pensia mizeră îţi ajunge pentru o bucată de pâine, iată că nu-i nici pe departe suficientă să-ţi cumperi sicriu şi pomeni. Comuniştii ne-au adus pe tărâmul unei vieţi atât de grele, încât ajungi să nu mai vrei să mori. Paradoxal, nu?
Partidele de dreapta sunt unicele care mai pot schimba ceva în ţara asta. Filat şi Ghimpu, ne plac ei nouă, nu ne plac, dar au demonstrat pe parcursul ultimului an că poartă în sufletele lor sentimente aparte pentru noi, moldovenii. Ei sunt deschişi faţă de electorat, ei spun lucrurilor pe nume, ei au o poziţie clară când vine vorba de Integrarea Europeană, de Limba Română, de necesitatea izbăvirii Republicii Moldova de comunism şi de sărăcie. Deocamdată nu cunoaştem prea bine ce urmăreşte PD-ul lui Lupu. Pe 19 noiembrie, omul de afaceri Vlad Plahotniuc a ajuns pe lista electorală a acestui partid şi ocupă poziţia a doua. Unele voci susţin că dânsul pretinde la fotoliul de Prim-ministru, pe care ar fi dispus să-l cumpere cu 20 mln. de dolari. Alţii spun că V. Plahotniuc s-a implicat în politică pentru a dispune de imunitate parlamentară, dar şi de paşaport diplomatic. În pofida tuturor zvonurilor şi a declaraţiilor anti-PD, am putea asista totuşi la o solidaritate postelectorală a acestuia cu fostele colege din Alianţa pentru Integrare Europeană, ceea ce ar asigura o incontestabilă dezvoltare a ţării noastre pentru următorii patru ani.
În ultimul sondaj de opinie realizat de SBS-AXA, observăm că Vlad Filat l-a devansat uşor pe Vladimir Voronin la capitolul încrederea cetăţenilor. Lumea a început să înţeleagă că Voronin nu mai înseamnă totul pentru ţara asta. Lumea a înţeles că spre deosebire de liderul comunist care a promis marea cu sarea opt ani în şir, există oameni cu bun-simţ care îşi onorează promisiunile.
Sfârşitul de noiembrie reprezintă pentru RM un nou început. În ultimul an, zeci de mii de tineri au atins vârsta majoratului şi vor participa pentru prima dată la votare. Voturile lor sunt foarte importante pentru viitorul Basarabiei. Speranţa noastră este anume în aceşti tineri, care în mare parte vor vota pentru Europa, pentru Democraţie, pentru Prosperitate. Cu ajutorul lor, partidul comuniştilor va pleca o dată pentru totdeauna în hăul pe care ei singuri l-au creat din 2001 până în 2009. Voronin nu mai are dreptul să ajungă la putere, pentru că în afară de pădurea de la Ţiganca, acesta va lua în arendă şi sufletele noastre.
Alege corect, moldoveanule!

Noii guvernanţi ai RM ar putea fi cei vechi

1 comentarii

La 12.11. 2010, Asociaţia Sociologilor şi a Demografilor din Republica Moldova a dat publicităţii un nou sondaj de opinie referitor la alegerile parlamentare din 28 noiembrie. Rezultatele arată că în urma scrutinului, Partidul Comuniştilor va acumula 27,9% din voturi, PLDM – 15,6%, PDM – 9,9%, PL – 8,7% şi AMN – 5,1%. Totodată, 27,5% dintre respondenţi sunt încă nehotărâţi ori au refuzat să răspundă.

În viitorul Parlament comuniştii vor avea 35 de fotolii de deputat, iar Alianţa pentru Integrare Europeană – 66 de mandate. În aceste condiţii, AIE, întruneşte numărul necesar de deputaţi ca să poată alege viitorul şef al statului, situaţie favorabilă încheierii perioadei de criză politică din ţara noastră.

Dacă e să ne referim la încrederea populaţiei în politicieni, V. Voronin se află în capul listei cu 28,5%, fiind urmat de actualul Prim-ministru Vlad Filat cu 22,3%. Marian Lupu ocupă poziţia a treia cu 14,2%, iar pe locul patru se află liderul PL, M. Ghimpu cu 11,4%.

În cursa electorală s-au înscris 20 de partide şi 20 de candidaţi independenţi. Dintre independenţi îi putem menţiona pe milionarul Gabriel Stati, businessul căruia a avut de suferit din cauza regimului Voronin, interpreta de muzică uşoară Lenuţa Burghilă, care în timpul guvernării comuniste a tocat în jur de 8 mln. de lei în cadrul unor proiecte de promovare a culturii în RM, Valentina Cuşnir, căreia oamenii lui Voronin i-au fracturat o mână şi au lovit-o în cap la 7 aprilie 2009 etc.

Din totalul de 40 de concurenţi, şanse reale de a accede în parlament, după cum ne-au arătat şi sondajele, au numai cinci dintre ei: PCRM, PLDM, PDM, PL şi AMN. Celelalte partide, dar mai ales candidaţii independenţi, deocamdată nu au demonstrat că ar avea vreo şansă să treacă pragul electoral.

În ziua alegerilor s-ar putea ca în buletinul de vot, de peste un metru, să se regăsească mai puţini concurenţi electorali, deoarece unii dintre ei au dat de înţeles că se vor retrage din cursă.

Adio ţie, dragă Păunescu!

0 comentarii

Basarabia este pământul marilor talente. Basarabia este pepiniera în care au crescut, cresc, vor creşte valori de talie internaţională, valori cu care, de obicei, ne mândrim când nu mai sunt printre noi. Le pierdem înainte de a le descoperi… Le cunoaştem, în adevăratul sens al cuvântului, abia când ele pleacă.

A plecat şi Adrian Păunescu.

Deplasările masive din ultima vreme ale scriitorilor noştri dinspre pământ spre cer ne-au cam pus pe gânduri. Vestea că şi Păunescu a ales / a fost ales să plece, a umplut paharul.

Acest om cu priviri senine a alungat norii tristeţii de pe multe feţe. Acest om, prin splendoarea poeziilor sale a fericit buzele şi auzul cititorilor săi. Acest om, prin creaţia sa arzătoare a încălzit suflete reci, a topit gheaţa din ochii celor mai puţin sensibili.

Golul lăsat de Adrian Păunescu este prea mare ca cineva să-l poată umple vreodată. Prea mare.

Pace ţie, Maestre!

28 noiembrie 2010 – cine va învinge?

0 comentarii

Campania electorală din Republica Moldova este în toi. „Actori şi actriţe”, toţi şi toate cu carnete de partid în buzunare, aleargă impacientaţi de la o televiziune la alta, se duc prin oraşe, prin sate, unii intră chiar şi prin casele oamenilor. Toţi sunt în căutare de urechi care să le asculte mesajele electorale, toţi sunt în căutare de ochi care să le vadă mutrele făţarnice şi bine hrănite. Minciunile curg din gurile lor păgâne la fel de năvalnic precum astă vară curgea apa pe Prut. Dacă apele bătrânului râu au inundat doar câteva localităţi din republică, iată că minciunile care ţâşnesc din cavităţile bucale ale concurenţilor electorali inundă minţile tuturor cetăţenilor acestei ţări.
Unii promit salarii de 7000 de lei, pensii minime de 1300 de lei, circulaţie fără vize în spaţiul UE în cel mult 18 luni, alţii ne duc cu gândul la Uniunea Rusia-Belarus, la consolidarea statutului de ţară agrară a RM, alţii garantează unirea cu România etc. Ruşii umblă pe străzile Chişinăului şi cer ca limba rusă să devină limbă de stat (vechea problemă), studenţii distribuie visători foi volante, steguleţe. Pe la răscruci de drumuri sunt instalate panouri mari, panouri mici, în care stau cocoţate feţele liderilor politici, în traficul rutier poţi vedea maşini cu simbolurile şi cu iniţialele partidelor, prin pieţe, în troleibuze, pe străzi, pe câmpuri, în sălile de studii, ş.a., se discută numai despre campania electorală – ce mai vorbă, atmosfera din ţara noastră este caracteristică unor asemenea evenimente.
Temerea cea mai mare a majorităţii concurenţilor electorali vine din partea Partidului Comuniştilor, care pe lângă faptul că are talent la compus minciuni uşor de crezut, mai are parte şi de donaţii foarte consistente din partea membrilor şi a simpatizanţilor. Unul dintre fruntaşii PCRM, Igor Dodon, care pentru anul 2009 a declarat venituri totale în sumă de 154 710, 8 lei, în Raportul Financiar privind veniturile parvenite şi cheltuielile din fondul electoral de către Partidul Comuniştilor din Moldova din 25 octombrie 2010, acesta face o donaţie propriului partid în sumă de 150 000 lei. Oare cum a supravieţuit el pe parcursul unui an cu doar 4 710 lei? În lista donatorilor figurează şi un anume Anton Leviţchi din satul Floreni, raionul Anenii Noi, care a donat 250 000 lei, asta în pofida faptului că are numai 23 de ani, că trăieşte alături de părinţi într-o casă dărăpănată, că în ultimii 3 ani a avut venituri în sumă de 0 lei, că este şomer etc. Un alt donator al PCRM care în realitate face parte dintr-o familie săracă şi nu are un loc de muncă este şi Vitalie Gusev.
Odată ce comuniştii ascund identitatea adevăraţilor finanţatori ai partidului, înseamnă că ei se tem de ceva, înseamnă că în spatele lor stau forţe obscure, forţe care au furat ţara din 2001 până în 2009.
Un alt partid „periculos” pentru forţele liberal-democrate ar fi şi Partidul Democrat condus de Marian Lupu. În urma mai multor discuţii cu presa, acesta a lăsat loc să se înţeleagă că după alegerile din 28 noiembrie, ar putea face coaliţie postelectorală cu PCRM. S-ar putea. Acest partid, după cum spuneam şi cu alte ocazii, este capabil de aşa ceva. A demonstrat-o în 2005 când l-a votat pe Voronin preşedinte. Totodată, influentul şi controversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc despre care s-a tot vehiculat că ar face sau că a făcut parte din anturajul fostului preşedinte comunist, şi-a declarat în mod deschis susţinerea faţă de PD. Mai mult decât atât, el a avut grijă să-şi infiltreze şi persoanele de nădejde pe listele acestui partid. Un exemplu bun poate fi Adrian Candu (finul de cununie al lui Plahotniuc) care ocupă poziţia a 3-a în lista candidaţilor pedişti. În ultimele zile se vorbeşte insistent despre faptul că şi el va ocupa o poziţie importantă în lista celor 101 de candidaţi din partea PD. Spre surprinderea alegătorilor, în listă nu se regăsesc Oazu Nantoi şi Andrei Popov, doi politicieni care până în prezent au dat dovadă de stoicism şi demnitate.
Dacă e să analizăm circumstanţele în care PD ar face coaliţie cu PCRM, acest lucru se poate întâmpla doar în situaţia în care împreună vor acumula nu mai puţin de 61 de mandate, asta pentru a putea alege viitorul preşedinte. În caz contrar, coaliţia PCRM + PD nu ar avea rost. Preşedintele interimar Mihai Ghimpu se arată sceptic cu privire la o eventuală coaliţie între PD şi PCRM. El este mai mult decât sigur că Alianţa pentru Integrare Europeană va exista şi după alegeri. Unii analişti politici cred că prin lansarea acestui zvon, Marian Lupu nu urmăreşte decât să atragă de partea sa cât mai mulţi susţinători ai Partidului Comuniştilor.
Victor Şelin, liderul Partidului Social Democrat din Moldova de asemenea şi-a arătat disponibilitatea de a face coaliţie postelectorală cu partidele de stânga.
Dacă e să aruncăm o privire în curtea fostelor componente ale AIE, acestea sunt ţinta frecventelor atacuri din partea partidelor atât de stânga, cât şi de dreapta. Cele mai înverşunate sunt PNL şi Partidul pentru Neam şi Ţară. Deşi au toate motivele să critice activitatea din ultimul an a AIE, aceste partide nu fac decât s-o discrediteze pe nedrept. Ele dau cu piciorul în forţele politice care, de rău, de bine, la 7 aprilie 2009 ne-au scăpat de comunism. Din lipsă de solidaritate şi din orgolii personale nejustificate, Vitalia Pavlicenco (PNL), Sergiu Mocanu (PpNŢ) etc., acum, într-un moment crucial pentru RM, nu fac decât să provoace creşterea numărului de persoane tentate ca în ziua alegerilor să nu se prezinte la secţiile de votare.

Oare cine va fi noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor?

0 comentarii

Pentru data de 29 octombrie 2010, orele 10, membrii Uniunii Scriitorilor din Moldova îşi vor alege un nou preşedinte. În revista "Literatura şi arta" din 7 octombrie, cititorii au avut ocazia să facă cunoştinţă cu promisiunile frumoase ale pretendenţilor la înalta funcţie.

Actualul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Mihai Cimpoi, candidează pentru un nou mandat şi vine în faţa alegătorilor cu un program constituit din 9 puncte. Dintre ele putem menţiona punctul 4, în care M. Cimpoi promite: "Dinamizarea dialogului cu cititorii: prin organizarea de întâlniri, conferinţe, lansări de cărţi". Punctul 8: "Acordarea de asistenţă medicală şi ajutoare financiare; reorganizarea şi revigorarea Fondului Literar, care să devină o adevărată societate filantropică", sau punctul 9: "Promovarea creaţiei scriitorilor ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei".

Arcadie Suceveanu, de asemenea candidează la funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi vine cu un program foarte detaliat. El promite că "odată ce voi fi ales preşedinte, voi angaja un consilier pe probleme de imagine, relaţii publice şi strategie de dezvoltare". "Voi propune Consiliului US constituirea unei Comisii pentru Relaţii Externe, care să se ocupe de promovarea valorilor noastre peste hotare, de organizarea schimburilor culturale cu alte ţări, de iniţierea şi susţinerea unor activităţi de traducere din şi în limba română." "Se vor face demersuri către Parlament şi Guvern pentru promulgarea legii indemnizaţiilor de merit, acordate unor scriitori de valoare trecuţi de vârsta de 60 de ani." "Voi promova o politică de susţinere şi atragere în Uniune a unor tineri de talent etc." "Promit să fiu un preşedinte care se va afla zilnic sau aproape zilnic la Uniunea Scriitorilor, un preşedinte cu care colegii de echipă nu vor avea probleme de comunicare, ... un preşedinte care promite de pe acum că peste patru ani nu îşi va propune candidatura la preşedinţie, dacă nu va reuşi să-şi îndeplinească cel puţin optzeci la sută din promisiuni".

Atât Mihai Cimpoi, cât şi Arcadie Suceveanu sunt doi mari scriitori basarabeni care merită să ocupe onorabil funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

În cazul în care voi afla despre existenţa altor pretendenţi la această funcţie, vă voi ţine la curent.

În calitate de tânăr scriitor, voi încerca să aduc o contribuţie benefică la dezvoltarea Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Valeriu Calancea – un sportiv cu care se mândreşte toată naţiunea română

0 comentarii


Zilele trecute, în cadrul Campionatului Mondial de Haltere de la Antalya, marele sportiv moldovean Valeriu Calancea a obţinut două medalii: una de aur şi alta de bronz.
Din păcate, de mai mulţi ani, Valeriu Calancea reprezintă la fel de fel de campionate, nu R. Moldova, ci România. În timp ce statul-Mamă se bucură, noi, basarabenii înghiţim în sec.
Dacă autorităţile moldoveneşti ar avea grijă ca talentele ei să aibă un loc de trai, de-ale gurii, condiţii bune de antrenament, de medaliile de care se bucură acum alte state, ne-am bucura noi.
Politicienii care nu susţin talentele, de fapt, nu susţin dezvoltarea ţării.
Fără floarea Moldovei, care răspândeşte arome oriunde în lume, dar mai puţin aici la noi, chiar nu avem viitor.
Ghenadie Tulbe, Anatolie Guidea, Valeriu Calancea etc. sunt plecaţi să lupte pentru gloria altor state. Acum al cui e rândul?!

„Informarea populaţiei în campaniile electorale prin cercetări sociologice”

0 comentarii

Acesta este genericul unei conferinţe ştiinţifico-practice care a avut loc la 27 septembrie în cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

Nicolae Sali, decan al Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială, ULIM, în rol de moderator, a avut în calitate de invitaţi pe Victor Mocanu, preşedinte al Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Moldova, Doru Petruţi, director IMAS, Valeriu Saharneanu, preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova ş.a.

Victor Mocanu a prezentat audienţei, constituie din câteva zeci de studenţi, dar şi din profesori, un raport amplu, intitulat „Erori în sondaje sau Manipulare a Opiniilor Publice”.

Acest raport s-a axat, în mare parte, pe eşecul referendumului din 5 septembrie, dar şi pe alegerile parlamentare din toamnă.

Punând la dispoziţia ascultătorilor rezultatele unei cercetări sociologice realizate post-referendum, s-a văzut că 19,8% dintre respondenţi care nu au participat la vot au declarat că întrebările înainte la referendum nu au fost cele mai importante pentru ei; 16,3% – au spus că nici un partid nu i-a convins; 12,1% au protestat contra corupţiei în rândul funcţionarilor publici etc.

La rândul său, Pavel Midrigon, reprezentant al Comisiei Electorale Centrale, a amintit că pentru referendumul din 5 septembrie peste hotarele ţării au fost create condiţii de vot satisfăcătoare – totuşi, foarte puţină lume s-a prezentat la vot. „De ce nu s-a votat? De ce politicienii nu au convins electoratul?” Majoritatea vorbitorilor au insistat pe ideea că politicienii democraţi au crezut prea mult în sondaje, şi au muncit prea puţin în teritoriu, spre deosebire de reprezentanţii Partidului Comuniştilor, care au mers din casă în casă.

O altă cauză care a favorizat absenteismul la vot ar fi dezamăgirea profundă a societăţii, mai ales a tineretului în actuala guvernare. Ei aşteaptă schimbarea mult promisă.

„La USM, din 26 de masteranzi (grupa rusă), cărora le predau eu, numai 8 lucrează, iar din 28 de masteranzi (grupa română), doar 6 sunt angajaţi în câmpul muncii”, a spus îngrijorat domnul Midrigan. „Dacă se promite ceva, trebuie de făcut.”

Referindu-se la scrutinul electoral din 28 noiembrie, Victor Mocanu a atras atenţia asupra faptului că în urma unor calcule sociologice s-a ajuns la concluzia că acesta „se află sub un mare semn de întrebare”, ceea ce înseamnă că există pericolul de a fi invalidat.

„Dacă ratăm şi de această dată, ratăm viitorul ţării”, a atenţionat pe un ton grav Valeriu Saharneanu.

Republica Moldova între regres şi non-progres

0 comentarii

„Cel care merge încet, ajunge departe”, sună un proverb chinezesc. Corect. Republica Moldova merge încet şi iată că a ajuns foarte departe – departe de a fi prosperă, civilizată, respectată. Occidentalii văd în noi o gloată flămândă, agramată şi umilă. Văd un popor de cerşetori. Mereu cerem, mereu nu avem. Din 2009 şi până în prezent, guvernarea democrată a umblat cu mâna întinsă ba la americani, ba la europeni, ba la chinezi. Banii vin, sunt investiţi, dar noi, ca şi alte dăţi, nu vedem niciun rezultat. Datoriile externe ale Republicii Moldova cresc, odată cu ele crescând şi nivelul sărăciei.

An de an ni se vorbeşte că înregistrăm progrese economice. Cu toate acestea rămânem codaşii Europei.

După câţi milionari sunt în RM, de şi-ar investi banii în construirea de fabrici şi uzine, ţara noastră ar înflori. N-ar mai trebui să aplecăm genunchii în faţa străinilor.

Uneori am impresia că nu se vrea, pur şi simplu nu se vrea ca R. Moldova să prospere. Europa întoarce spatele produselor moldoveneşti pentru că nu ating standardele europene, iar Rusia se joacă cu noi de-a businessul. Ceea ce ţine de politicienii noştri, lasă impresia că dau din coate, că aleargă, că transpiră, fără să realizeze însă nimic notabil. Ajungi să crezi că Europei îi convine să aibă un vecin sărac la Est, iar Rusiei un vecin sărac la Vest.

La Rochefoucauld, filozof francez, spunea cândva: „Dacă vreţi să vă faceţi duşmani, depăşiţi-vă prietenii, dar dacă vreţi prieteni, lăsaţi-i să vă depăşească”. I-am lăsat pe toţi să ne-o ia înainte. Toţi ne-au depăşit. În Europa nu există niciun stat mai sărac decât al nostru. Chiar şi aşa, rămaşi în urma tuturor, avem noi prieteni? Dacă e să exceptăm România, îi pasă cuiva de sărăcia noastră? Le pasă celor de la est că leşinăm de foame? Înţelege occidentalul ce înseamnă să te aşezi la masă şi să nu ai nimic pe ea, să nu ai cu ce te îmbrăca, unde trăi?

Chiar dacă suntem săraci, măcar să dăm dovadă de respect de sine, de verticalitate, aşa cum au demonstrat-o ţările baltice, şi mai recent Georgia. Altfel, nu vom părăsi niciodată poziţia de ultimi în toate. Altfel nu vom da înainte. E timpul să spunem ceea ce gândim şi dacă e cazul să dăm cu pumnul în masă, atunci să dăm cu pumnul în masă. Haideţi să fim noi înşine. Dacă ziua de 28 iunie este Ziua ocupaţiei sovietice de ce să nu o spunem cu glas tare? Oare nu-i adevărat că ruşii ne-au ocupat? De ce să tăinuim adevărul? Ca să nu se supere Medvedev, Putin & Co? Ca să nu stopeze exporturile de produse moldoveneşti în ţara lor? Până când nu ne vom defini ca naţiune, ca popor care ştie de unde vine, unde merge şi ce vrea, nu vom fi luaţi în serios de nimeni.

V. Filat vorbea deunăzi că peste 18 luni cetăţenii RM au şanse să călătorească fără vize în spaţiul UE. Ar fi frumos, dar nimeni nu mai crede în asta. Europa va amâna la nesfârşit această zi, pentru că îi este teamă de o eventuală invazie a gurilor flămânde din RM. Decât ar liberaliza regimul de vize pentru o ţară în care trăieşte o mână de creştini nenorociţi, occidentalul mai curând admiră miile de moschei ale imigranţilor musulmani care au fost până acum înălţate pe bătrânul continent.

De două decenii prin Parlamentul RM au trecut tot felul de politicieni. Toţi au promis marea cu sarea. Rezultatul? Zero. Dacă e să analizăm vorba lui Euripides care spune că: „Omul trebuie să se afle acolo unde poate fi de folos”, atunci Voronin, Lucinschi, Snegur şi alţii alde ei, chiar nu aveau ce căuta în fruntea poporului. Poate că într-o gospodărie agricolă ei ar fi fost de mai mult folos. A nu face nimic bun pentru poporul tău echivalează cu a-i face rău.

Citeam undeva că în Singapore dacă eşti prins aruncând gunoi în locurile publice, trebuie să achiţi o amendă de aproape 500 de euro, scuipatul pe jos se amendează cu 100 de euro, traversarea străzii la culoarea roşie – 25 de euro etc. Cu câteva decenii în urmă a fost sărac. Astăzi, Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate state ale lumii.

De amenzi singaporeze are nevoie şi Republica Moldova. Ba mai mult, sunt necesare amenzi prevăzute anume pentru politicieni. Fiind obligaţi, prin lege, să plătească bani pentru că amăgesc electoratul, pentru că scuipă în sufletul nostru, pentru că sunt incompetenţi ş.a., lucrurile se vor schimba în bine.

O altă cale de a scăpa de sărăcie şi haos, ar fi punerea la respect a tuturor funcţionarilor corupţi. Din câte vedem se vorbeşte deschis despre cei care au furat ţara în ultimii opt ani, dar nimeni nu-i bagă în temniţă. Care este problema? Până când hoţii vor mai sta la libertate? Avem justiţie în ţara asta?

Să nu aşteptăm respect din partea Rusiei sau a Uniunii Europene, atâta timp cât noi singuri nu ne vom respecta.

Să nu aşteptăm să ni se facă dreptate atâta timp cât lăsăm mincinoşii să ne conducă.

Să nu visăm la opulenţă, atâta timp cât lăsăm hoţii să ne fure.

Referendum 2010 - în căutarea vinovatului

0 comentarii
Acest eşec nu trebuie pus doar în sarcina partidelor politice. Este un eşec al tuturor celor care au un punct de vedere. Mulţi dintre cei care au trebuit să se implice, nu s-au implicat, declara deunăzi Vlad Filat.

Eu sunt departe de gândul că cei 70% care nu s-au prezentat la referendum au făcut-o din cauza comuniştilor. Oamenii nu au fost motivaţi, entuziasmaţi, este de părere Victor Osipov.

Liderul democraţilor Marian Lupu crede că politicienii ar trebui să însuşească nişte lecţii de viitor. El sugerează că ar fi necesară renunţarea oamenilor politici la interesele înguste şi să demonstreze o poziţie comună.

De nevalidarea referendumului sunt responsabili toţi membrii Alianţei pentru Integrare Europeană, mai cu seamă Filat şi Lupu. Îngâmfarea unuia şi inconsecvenţa celuilalt au condus poporul la o stare de ură şi nepăsare profundă. Încrederea în „salvatorii naţiunii” va fi foarte greu de câştigat. Poporul nu-i va mai crede atâta timp cât nu vor vedea fapte concrete, căci, dacă e să ne referim la promisiunile lor, nu-s decât vorbe goale.

Mori stricate.

Referendum eşuat - tragedie naţională

0 comentarii
Astăzi, 6 septembrie 2010, orele 11:00 reprezentantul CEC (Comisia Electorală Centrală), Iurie Ciocan, a anunţat rezultatele prealabile înregistrate în cadrul referendumului de ieri. Dezastruos: numai 29,05% din populaţie a trecut pe la secţia de votare, dintre care 88,47% au votat "Pentru". Acest rezultat înseamnă o pierdere binemeritată a membrilor AIE (Alianţa pentru Integrare Europeană). Au hodorogit mult în ultimul an de zile, dar nu au făcut nimic.
Lumea nu e proastă. Lumea este gata să lupte întru susţinerea unor candidaţi oneşti, sinceri şi modeşti. Membrii AIE au demonstrat contrariul. Ei au trădat aşteptările cetăţeanului flămând şi nenorocit.
Lumea nu va mai susţine proiectele unor politicieni care, în pofida promisiunilor anterioare, nu au băgat după gratii responsabilii de uciderea şi maltratarea tinerilor din 7 aprilie 2009. Lumea nu va mai susţine politicienii conduşi din umbră de miliardari.
AIE a ajuns la guvernare datorită tinerilor. AIE ar putea să plece de la guvernare... tot datorită tinerilor.
Pentru a mai sta la putere partidele de dreapta trebuie să se pună pe treabă, trebuie să muncească.
Ce fel de guvernare democratică am ales dacă timp de un an de zile nu a avut bunul simţ să spună reprezentanţilor presei din partea cărui partid a fost înaintat Procurorul General Valeriu Zubco? De ce au ascuns acest lucru? Nu credeţi că în sânul AIE se întâmplă lucruri murdare?

Bogaţii şi politica din Republica Moldova

0 comentarii

Nouă tineri din zece vor să plece din R. Moldova. Aşa vorbesc statisticile. Am plecat şi eu. Am fugit din mizeria moldavă fără să mă uit în urmă, dar m-am întors.

Am revenit în mizerie.

În lipsa unui loc de muncă în propria ţară, am ales să robesc în taigaua neprietenoasă a Rusiei. Flămând şi însetat, surmenat, înţepat de roiuri de tăuni, ţânţari şi musculiţe, pândit de după pini şi cedri de urşi, expus riscului de a fi înghiţit de nenumăratele mlaştini ale nordului, eu zoream cu gândul să ies din sărăcie.

Uf! Îmi venea să mănânc insecte şi iarbă, îmi venea să-mi ling sudoarea de pe braţe, îmi venea să strig de disperare „Asta-i viaţă?!”. Înecat în suferinţă, necăjit şi înrăit, în minte îmi apărură chipurile politicienilor basarabeni: V. Voronin, V. Filat, M. Lupu, S. Urecheanu etc. Din cauza lor robeam în taiga, din cauza lor trupul îmi era numai bube, din cauza lor slăbisem cu 10 kg în numai 20 de zile.

De 19 ani suntem un stat independent. De 19 ani, lună de lună, săptămână de săptămână, ajungem să ne bucurăm tot mai puţin de libertatea noastră. De 19 ani suntem torturaţi fizic şi moral. În acest răstimp ni s-au promis multe, dar nu ni s-a dat nimic. Nimic. Dimpotrivă, ne-a fost furat visul – visul de a deveni prosperi. La noi e ca la nimeni în lume: bogatul devine mai bogat, săracul – mai sărac.

În R. Moldova aproape toţi se vând şi se cumpără. Pentru bani, pentru faimă. Demnitatea este un lucru bun de scris în Cartea Roşie.

La noi, comunistul peste noapte devine democrat, democratul – liberal, liberalul… – frate cu diavolul.

Cu ceva timp în urmă, M. Lupu îl condamna milionarul Vlad Plahotniuc că a monopolizat anumite sectoare ale businessului moldovenesc, astăzi, acelaşi M. Lupu aduce cuvinte de laudă la adresa lui Plahotniuc. ÎPS Vladimir, păstorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, între anii 2001-2009 îl pupa… pe Voronin, azi îl pupă…, cu acelaşi zel, pe V. Pasat. Marele avocat Vitalie Nagacevschi se angajase să lupte, alături de V. Filat, de partea binelui, azi acesta reprezintă în instanţe interesele lui Plahotniuc. Chiar nu înţeleg ce se petrece în mintea unor oameni alde M. Lupu, ÎPS Vladimir, V. Nagacevschi ş.a.? Foarte multă lume a avut încredere în ei, în ideile lor, în deciziile lor.

Ei, acum când vedem ce se petrece în jurul nostru, cum mai putem spune despre cineva că este cinstit, de vreme ce se hrăneşte din farfuria celor corupţi? Cum am putea spune despre un om că crede în Dumnezeu, ştiind că el şi-a vândut sufletul unui individ bogat, care visează să devină preşedinte?! Care este raţionamentul faptelor lor?

În campaniile electorale anterioare, V. Filat striga sus şi tare că-l va trage la răspundere pe V. Voronin, dar şi pe fiul acestuia, acuzându-i că timp de opt ani de zile au furat ţara. Din câte cunoaştem, azi, atât Voronin tatăl, cât şi Voronin fiul, sunt liberi ca păsările cerului, iar în topul celor mai bogaţi moldoveni, Filat ocupă poziţia a 3-a, fiind depăşit doar de Stati şi Plahotniuc. Filat se îmbogăţeşte, iar poporul care l-a ales, continuă să trăiască în sărăcie.

În ultimele câteva săptămâni, presa din RM a avut parte de o serie de dezvăluiri importante. Acţiunea de scoatere la iveală a schemelor mafiote cu care opera Vlad Plahotniuc, iniţiată de Sergiu Mocanu împreună cu câţiva oameni de afaceri, este un pas mare întru deschiderea ochilor acestui popor necăjit. Mulţi sunt de părere că ceea ce face Mocanu ar mirosi a reglare de conturi. S-ar putea. Totuşi, prin această campanie, omul simplu are posibilitatea să afle ce se întâmplă în dosul cortinei politice, cine pe cine finanţează, cine pe cine protejează, cine pe cine conduce.

Atâta timp cât miliardarii ne vor cumpăra politicienii, ne vor cumpăra biserica, vom rămâne un popor sărac din toate punctele de vedere. Vânzătorii şi vânduţii trebuie dur sancţionaţi. Avem nevoie de oameni oneşti. Atunci când bogaţii se vor ocupa numai de business, iar politicienii numai de politică, vom atinge performanţe uimitoare.

Toate-s până la o vreme: şi funcţiile în stat, şi puterea, şi averea. Importantă este Demnitatea. Există ea oare?!