Suntem primii!... La băut...

0 comentarii
Într-un ultim raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii scrie, negru pe alb, că Republica Moldova ocupă locul întâi în lume la consumul de alcool. Un basarabean bea anual, în medie 18 litri de lichide tari. Unii concetăţeni nu sunt de acord cu aceşti 18 litri, spunând că cifra reală ar fi cu mult mai… mare. Eu sunt de aceeaşi părere. Dacă în unele ţări occidentale lumea la dejun serveşte ceai, în Republica Moldova omul serveşte un 50 sau 100 de grame de rachiu – asta, pentru a-şi obloji rănile sufletului, cauzate de sărăcie, de sminteala din parlament, de creşterea abuzivă a preţurilor la produsele alimentare, la încălzire, la produsele petroliere etc. În curând consumul de alcool va creşte, până când basarabeanul va începe să vorbească cu sine, asta pentru că Moldtelecom-ul şi-a anunţat recent intenţia de a scumpi serviciile telefoniei fixe.
Şi Vladimir Filat a venit cu o veste foarte „bună” pentru moldoveni şi anume că în acest an, băuturile alcoolice dar şi ţigările se vor scumpi cu 50%. Cei cărora li s-a lipit păhărelul de palmă nu au de ce să-şi facă inimă rea, pentru că beciurile lor sunt ticsite cu butoaie, butoiaşe, canistre, sticle, borcane, căni, toate pline cu vin de calitate, cu poşircă, cu rachiu de casă. Cineva îmi spunea deunăzi că el poate să facă din vin rachiu, şi din rachiu – vin. Probabil că până la scumpirea anunţată de Filat, cetăţenii Republicii Moldova vor inventa şi vreo metodă de transformare a apei de fântână (care deocam
dată este gratuită) în ceva mai tare.
Se vorbeşte că undeva în Rusia, în unele regiuni nordice, unde din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, este oprit temporar importul de alcool, localnicii nu se pierd cu firea şi se apucă de băut oţet, odecolon şi troinoi. Uite că trăiesc oamenii şi fără vin sau votcă, doar că, din păcate, trăiesc puţin. În raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţi Rusia ocupă locul trei la consumul de alcool şi, conform unor cifre date publicităţii anterior, peste o jumătate de milion de cetăţeni ruşi mor anual din cauza acestui viciu.

Dar dacă e să revin la basarabeni, aceştia su
nt imuni la efectele nocive ale alcoolului, la fel ca gândacii de Colorado la chimicale.
Gura lumii vorbeşte că într-un sătuc prăpădit trăia un individ care avea obiceiul să păstreze în frigider o sticlă din plastic cu spirt, adus de soţie-sa de la spitalul unde era angajată, şi, ori de câte ori trecea pe acolo, se înfrupta din deliciosul lichid. Într-o zi, soţie-sa adusese acasă încă o sticlă şi o puse alături de cealaltă. Problema e că în aceasta din urmă nu era rachiu, ci peroxid. Bărbatul, noaptea cu ochii încleiaţi de somn, înşfăcă una din ele şi bea, aşa cum ar bea apă. Îi plăcuse.

Un alt bărbat îşi ia la serviciu (fabrică de vin) un borcan cu lapte fiert cu macaroane ca să mănânce la amiază. Un coleg, pus pe şotii, sc
oate capacul, varsă o parte din lichid şi adaugă nişte anhidridă. A mâncat, a vomitat şi s-a simţit din nou bine. Nişte ţânci, flămânzi bieţii, s-au năpustit peste ceea ce vărsase omul şi au mâncat cu lăcomie. Muriseră cu toţii.
Un altul, om cu experienţă în ale băutului, atât de mult iubea vinul din enormele butoaie de la fabrica de vin unde lucra, încât nesăturându-se de băut cu paharul, a decis să sară într-unul din butoaie. Poate aşa s-o sătura. Istoria spune că acest individ s-a înecat.

Unii susţin că moldovenii beau mult din cauza vieţii mizere. Totuşi habar nu am de ce beau atât de mult cehii, atât de prosperi, care, confo
rm aceluiaşi raport al OMS, ocupă locul 2 în lume cu circa 16 litri de alcool pe cap de locuitor. Pare-mi-se că băutul este mai curând un obicei şi, chiar şi atunci când Republica Moldova va deveni prosperă, oricum va ocupa locul întâi la capitolul alcool.
După cum spune Ion Diordiev într-unul dintre aforismele sale:
„Nu-i sănătoasă familia în care zilnic se rosteşte: „Să fim sănătoşi!”.

Cine ni-s fraţii?!

0 comentarii
Deşi ne numim moldoveni, habar n-avem cine suntem. Deşi locuim pe planeta pământ, idee n-avem de pe ce planetă am căzut. Deşi ochii şi mintea ne sunt îndreptate spre anumite orizonturi, nu suntem în stare să şi ajungem la ele.

Ceva se întâmplă cu noi.

Pedalăm intens, totuşi…, rămânem pe loc.

Întrebarea cine suntem noi?! mai stă încă în capetele multor basarabeni. Două decenii de independenţă au fost insuficiente pentru a găsi adevăratul răspuns cu privire la identitatea noastră.

Ai putea spune că o bună parte dintre concetăţenii noştri se bălăcesc în mocirla ignoranţei, nu din obligaţie, ci din plăcere. Ei se simt confortabil în postura de indivizi care nu ştiu de unde vin şi încotro se duc. Ei, chiar şi atunci când gândesc strâmb sau când nu gândesc deloc, tot drepţi se consideră. Acestor indivizi cu creierele osificate nu are rost să le faci cunoscută adevărata istorie, pentru că ei oricum vor da crezare doar falsei istorii.

În Basarabia poţi întâlni frecvent oameni prin venele cărora curge sânge de român. Dar mulţi dintre ei nu-şi spun români, ci moldoveni. Aşa le-a zis V. Voronin şi ei l-au crezut. Mai mult de atât, ei se consideră fraţi cu ruşii (cei din Rusia), iar pe români – popor care vorbeşte aceeaşi limbă, care are aceleaşi tradiţii, acelaşi trecut istoric –, îi tratează ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani. Îi urăsc de parcă anume românii şi nu ruşii sunt acei care ne-au ocupat, ne-au impus să le vorbim limba, au provocat foametea, ne-au deportat bunicii, ne-au dus tinerii în războiul din Afganistan etc. Cum este posibil să iubeşti omul / poporul care te urăşte?

Anecdotele despre moldoveni sunt la modă în Rusia. Ei se amuză auzind că concetăţeanului nostru de prea multă muncă i s-au lungit într-atât mâinile, încât acesta se scarpină la călcâi fără să se aplece, dar şi fără să ridice piciorul. Ei râd în hohote atunci când aud că moldoveanul, imediat ce termină de făcut dragoste cu soţia sa, se ridică din pat şi se apucă de tencuit. Ei râd de noi chiar şi atunci când noi plângem.

Oricât de mult i-ar adora moldovenii pe ruşi, aceştia niciodată nu vor răspunde cu aceleaşi sentimente. E şi firesc. Ei sunt un popor străin, care nu are nimic în comun cu al nostru. România însă, parte din noi sau mai bine zis noi parte din ea, ne oferă şansa să ne simţim ca acasă. România e şi patria noastră, iar cetăţenii ei sunt şi fraţii noştri.