7 aprilie... 2013

Deunăzi am trecut pe lângă morga de pe strada Corolenco. O mamă, însoțită de fiica sa, cu inimile frânte de durere, plângeau în hohote, trezind ecouri sumbre…

Să pierzi pe cineva drag nu-i deloc ușor. Moartea persoanei iubite devine, pentru o vreme sau pentru totdeauna, propria ta moarte.

La morgă, de obicei, oamenii ajung din două motive:

1. Pentru a depune sau a lua corpul neînsuflețit al cuiva.

2. Pentru a fi depus sau luat propriul tău cadavru.

Mai devreme sau mai târziu toți vom trece pe acolo…

Însă problema este alta. De când am devenit captivul veșnicei deziluzii, legată de șansele noastre de a deveni un popor prosper, am impresia că însăși Republica Moldova este o morgă: o morgă uriașă în care stau una peste alta persoanele cărora le-au fost ucise speranțele.

Politicienii moldoveni sunt ucigători de speranțe. Ei au distrus, au năruit speranțele întregului popor. În societatea pe care au „zidit-o” ei, au șanse la o viață mai bună, în cea mai mare parte, hoții și șarlatanii. Oamenii cinstiți nu au. Anume acești oameni, cu speranțele omorâte în propriile trupuri, lasă totul baltă și fug departe-departe, în alte țări, pentru a începe o nouă viață.

Iar procurorii, judecătorii, parlamentarii, miniștrii etc. rămân. Rămân în casele lor de milioane. Ei nu au motive să plece pentru că le este bine aici, deoarece au de unde fura și, culmea!, nimeni nu le dă peste mână.

Este timpul să ne ridicăm, să ne mai ridicăm, ori de câte ori va fi nevoie, și să-i punem la respect pe hoți, adică pe diriguitorii acestei țări.

Mâine va fi 7 aprilie!

Problema noastră, a basarabenilor, este că trăim cu amintirea acelui 7 aprilie! Este un lucru bun și acesta, totuși, datoria noastră este să transformăm toate celelalte zile ale anului într-un 7 aprilie, până când îi vom pune pe politicieni pe calea cea dreaptă.