Amiciție și trădare

5 comentarii




Uneori este mai simplu să trădezi, decât să ajuți. Este mai simplu să închizi ochii și să te prefaci că nu-l vezi pe propriul amic răpus de greutăți.
Când ajuți, în jurul tău se adună multă lume, lume care te numește fără ocolișuri Prieten. Și tu, naiv, ajungi să crezi că într-adevăr ai mulți prieteni și te bucuri că se învârt toți în jurul tău, ca harnicele albine în jurul unei flori de mai. Dar, oricât de floare ai fi, într-o zi, în ziua în care cazi, în care îndrăznești să întinzi și tu mâna după ajutor, zecile de amici dispar și… rămâi singur. Singur de tot.
Dar, uneori, singurătatea este mai utilă decât o gloată de amici. Ea te face mai puternic. Mai hotărât. Oricât de jos ai cădea, trecând prin sumbrele tuneluri ale singurătății, reușești să te ridici, să renaști din propria cenușă, să redevii cel de altădată, acea floare de mai asaltată de roiuri de albine.
Uneori este mai bine să fii trădat de prieteni, pentru că numai așa înțelegi cât de buni pot fi dușmanii.