Sursa fericirii

2 comentarii
Mulți dintre prietenii mei reali și cei virtuali mi-au dorit în prag de An Nou multă-multă fericire. Vreau să spun tuturor că de foarte mulți ani sunt în căutarea fericirii. Sunt în căutarea fericirii încă de când eram un biet sărăntoc, când nu aveam niciun sfanț în buzunare. Acum însă, când viața mea este alta decât cea de odinioară, când am ce mânca și ce bea, nu pot spune că sunt mai fericit.

Înainte zâmbeam mai des decât acum.

Acum am buzunarele pline, dar practic nu am niciun motiv să zâmbesc…

Am înțeles abia acum că nu banii sunt sursa noastră de fericire…

Sursa fericirii noastre este însăși fericirea…

Am învăţat să citesc oamenii!!!

0 comentarii
De-a lungul timpului am învăţat un lucru măreţ – am învăţat să citesc oamenii. Privirile, gesturile, obiceiurile zilnice îmi spun totul despre ei.

Totuşi, există oameni pe care încă nu pot să-i citesc. Nu pot pentru că ei sunt altfel de oameni. Uitându-mă în ochii lor, ascultându-le vorbele, urmărindu-le gesturile, înţeleg perfect că ei sunt deosebiţi de ceilalţi.

Uneori am impresia că ei în genere nu sunt oameni.

Am impresia că ei sunt de fapt nişte dobitoci.

Eu insa nu pot citi dobitocii.

PS. Este vorba de peste 90% dintre politicienii din RM.

Moldovenii din diasporă şi alegerile parlamentare din RM

0 comentarii


În ziua de 30 noiembrie 2014 autorităţile RM au pus la dispoziţia conaţionalilor noştri aflaţi în străinătate peste 90 de secţii de votare. 25 de secţii au fost deschise doar în Italia,  11 în România, în SUA – 6 secţii, în Franţa, Portugalia şi Federaţia Rusă câte 5 secţii etc.

În Marea Britanie, unde comunitatea moldovenilor este în continuă creştere, alegătorii au putut opta pentru una dintre cele trei secţii de votare: două fiind organizate la Londra, iar una în oraşul Manchester.

La prânz, la secţia de votare numărul 336 din Londra - Stratford, procesul de votare se desfăşura fără probleme, ceea ce a făcut posibilă evitarea cozilor mici sau kilometrice. Graţie interesului sporit al autorităţilor moldovene ca fiecare cetăţean din diaspora vestică să-şi dea votul, pentru că votul lor neîndoios este unul pro-european, lucrurile anume aşa s-au şi întâmplat, spre deosebire de cozile formate intenţionat la Moscova, unde mai multe mii de votanţi, majoritatea proruşi, au aşteptat îndelung în faţa secţiei de votare.

La Moscova, din cauza numărului mare de imigranţi moldoveni, ar fi trebuit în mod firesc să fie deschise mai multe secţii de votare. Însă frica autorităţilor de la Chişinău de a nu scăpa frâiele guvernării în mâinile forţelor proruse, i-a determinat să recurgă la un gest care ne aminteşte în mod cert de Victor Ponta şi de alegerile prezidenţiale din România de acum două săptămâni.

 Numărul indecişilor, cei care chiar nu au ştiut cu cine să voteze, a fost alarmant de mare, ceea ce vorbeşte despre iresponsabilitatea politicienilor de care au dat dovadă în ultimii patru ani şi de corupţia pe care au cultivat-o ei în această perioadă.

Prin urmare, dorinţa unei părţi însemnate a electoratului nostru este de a schimba actuala guvernare aşa-zisă proeuropeană cu o alta, chiar dacă este vorba de una prorusă.

Iar rezultatele alegerilor au fost decise încă în timpul actualei guvernări. Responsabili de succesul sau de eşecul acestor alegeri vor fi Vladimir Filat şi Vladimir Plahotniuc.

Să aşteptăm aşadar rezultatele preliminare, apoi cele finale.

PS. În urma procesării a 35.07 % din buletinele de vot rezultatele sunt următoarele:
                                                 
PSRM - 22.91%
PCRM - 19.75%
PLDM - 17.50%
PD - 16,40%
PL - 6.59%
PCR - 5.93%.

Eu îmi dau votul pentru bandiţii care promit integrare în UE, nu pentru bandiţii care ne promit Uniunea Vamală

0 comentarii


Titlul acestui articol este unul contradictoriu, năucitor. Pentru un om corect precum sunt eu, care nu a furat la viaţa sa o zdreanţă, care a luptat mereu pentru adevăr, chiar dacă acest adevăr este atât de abstract şi relativ, este de neimaginat să-mi dai votul, cu bună ştiinţă, pentru nişte hoţi şi vânzători de ţară. Da, sunt conştient că nu am pe cine să aleg, sunt conştient că partidele înscrise în campania electorală sunt înţesate de bandiţi. 

Dar… oricum, voi vota pentru unul dintre ele.

Precum gândesc eu, gândeşte o parte semnificativă a electoratului din RM. Suntem puşi într-o situaţie delicată: situaţia de a identifica hoţii care ar putea face mai puţin rău ţării noastre.

Numai cine este prost, nu şi-ar putea da seama cine este în realitate V. Plahotniuc sau V. Filat, cine este I. Dodon sau R. Usatâi, cine este M. Lupu sau M. Ghimpu. Dacă am răscoli bine în biografiile lor, am avea motivele necesare să-i punem după gratii pe fiecare dintre ei. Dar…

Dar trebuie să alegem… Trebuie să alegem, pentru că dacă nu vom alege noi, cei care mai gândim niţel, vor vota cei care nu gândesc deloc. Iar Republica Moldova nu duce lipsă de inşi care nu gândesc. Că de-am fi fost un popor inteligent, nu ne-am fi bălăcit atâta amar de vreme în mocirla sărăciei şi a corupţiei.
Îmi pasă de viitorul ţării noastre şi, pentru că îmi pasă, eu voi vota. Voi vota pentru unul dintre hoţi.

În pofida dezamăgirii voastre, votaţi şi voi, dragi basarabeni. Votaţi hoţii care să ne apropie de UE, căci dacă nu veţi vota voi, vor vota cei care nu gândesc deloc, iar ei, de obicei, votează pentru călăul de la răsărit, votează pentru Rusia, cea care ne-a asasinat străbunii şi intelectualii.

Votaţi pentru bandiţii care să ne apropie de UE, iar UE, la timpul potrivit, îi va apropia pe aceşti bandiţi de gratiile puşcăriilor…

Votaţi inteligent, dragi conaţionali!

Pe cine dintre voi să votez, nenorociților?

2 comentarii


Au mai rămas două săptămâni până la alegerile parlamentare din Republica Moldova. Alegeri noi, aceleași mutre.
Privind peste umăr, către anii ce-au trecut, realizez că în ultimele două decenii eu și poporul meu, am avut parte de toate relele acestei lumi: sărăcie, șomaj, imigrație, un sistem medical imperfect, o clasă politică coruptă și insensibilă, o infrastructură cvasiinexistentă… Mimarea reformelor și invizibilitatea progreselor au condus Republica Moldova către un colaps economic distrugător, iar pe cetățeni către un iremediabil colaps identitar.
Unica realizare „notabilă” a noastră, de care am putea mai mult sau mai puțin să ne bucurăm este libertatea pe care o avem acum. O libertate șchioapă și parțială. O libertate de care aproape un milion de cetățeni moldoveni au fugit. O libertate de care ar mai fugi un milion de basarabeni și nu s-ar mai întoarce pentru nimic în lume înapoi.
De acea libertate am fugit și eu. Pentru că în ea îmi iroseam viața și răbdarea. Pentru că cei în care am avut încredere și pe care i-am votat sunt la fel ca cei în care nu am încredere și pe care nu i-am votat.
Aproape toți politicienii basarabeni sunt la fel – corupți. Pentru că în politica noastră, de cele mai multe ori nimeresc inși care au un preț, un preț pentru care și-ar vinde oricând pielea. Politicienii nevandabili însă, cărora nu poate nimeni să le stabilească prețul, pentru ai cumpăra, pentru ai corupe, sunt lăsați pe tușă. Dacă m-aș fi implicat activ în politica moldovenească, acum aș fi stat și eu în afara terenului de joc sau m-aș fi ales cu vreun dosar penal. Poate chiar cu vreo cărămidă în cap…
Am preferat să rămân un neînsemnat votant, decât să încerc eu să fiu ales de alții. Pentru că oamenii alde mine nu au loc în politicul moldovenesc. De vreme ce am rămas în vechea mea postură de alegător, pe cine aș putea să mai votez acum? Pe cei de la guvernare care au dăruit Federației Ruse Aeroportul International Chișinău și Banca de Economii? Pe comuniști, socialiști și toate gunoaiele de teapa lui Renato Usatâi? Partidele minuscule care nu au șanse să acceadă în parlament? Candidații independenți?!
Pe cine să votez?!
Pe cine dintre voi să votez, nenorociților?!

Realități moldo-române la Londra

0 comentarii


Cetățenii Republicii Moldova care au ales calea pribegiei, mă refer la o parte semnificativă dintre ei, păstrează cu sfințenie în suflet, oriunde s-ar afla sau ar munci, unele dintre cele mai urâte metehne omenești – invidia, ura... Păcatul de a avea mai mulți bani, ori a fi mai frumos, ori a avea o familie mai fericită ș.a.m.d., constituie motive serioase de invidie și de atitudine ostilă a multor concetățeni unii față de ceilalți. Din această cauză foarte mulți basarabeni aflați la muncă prin Europa se evită în chip mai mult decât vizibil. Chiar și acei conaționali care locuiesc împreună, sub același acoperiș, uită de elementarele sentimente sau purtări creștinești, dând prioritate goanei după bani. Atâta timp cât nu le faci concurență, le ești prieten. Concurând cu ei însă, lucrurile devin mai complicate.
Există multe, foarte multe cazuri în care conaționalii noștri în loc să se sprijine unii pe ceilalți, să se ajute, ei își pun piedici, se ceartă, apoi pornesc pe căi diferite. Unitatea musulmanilor, a indienilor și a chinezilor din Marea Britanie mă uimește. Comunitățile lor se dezvoltă constant pentru că ei se ajută reciproc. Nici nu este de mirare că foarte mulți membri ai comunităților lor au devenit între timp foarte avuți. Omenia dinlăuntrul lor este un exemplu bun pentru noi, basarabenii, care din cauza urii și a lipsei de unitate suntem aproape invizibili în Marea Britanie și nu numai.
Totodată, mai există un tip de ruptură între frați. Este vorba de ruptura enormă dintre ai noștri, cei din Basarabia, și ai noștri, cei din România. Vorbim aceeași limbă, avem aceleași obiceiuri, facem de cele mai multe ori aceleași munci însă, când drumurile ni se intersectează, încercările de a ne evita unii pe ceilalți sunt vizibile de la o poștă. Probabil că nu atât invidia este de vină, cât ideile preconcepute legate de felul nostru de a fi care, odată cu trecerea timpului, au prins contur în mințile noastre: cei din România cred că basarabenii sunt bătăuși, răi și alcoolici, iar basarabenii cred despre frații din România că sunt hoți și leneși. Nu în zadar, mai ales la Londra, dezvoltarea comunităților de români basarabeni și de români-români are loc în mod individual, rupți unii de ceilalți. În plus, diferența dintre noi, frații, este scoasă în evidență și alimentată constant de lituanieni, letoni, estonieni, belaruși, ucraineni, ruși etc., care sunt toleranți cu basarabenii și plini de resentimente și furie față de frații de peste Prut, implantate în subconștientul lor de preceptele manipulatorii antiromânești încă de pe vremurile URSS-ului. În pofida destrămării Uniunii Sovietice, antiromânismul în mințile multor cetățeni ai vechiului imperiu persistă și astăzi. Mai mult de atât, mii de basarabeni cu pașapoarte române detestă românii. Sună absurd, dar este adevărat.
În afară de invidie și ură, cetățenii noștri sunt chinuiți și de „păcatul” lăcomiei. Lăcomia lor nu are margini. Salariul pe care îl obțin la locul de muncă niciodată nu li se pare a fi suficient. A fura tot ce le cade în mână de pe unde muncesc este o tradiție veche și larg răspândită printre ei. Apoi ajungem să ne mirăm că cei care guvernează Republica Moldova sunt hoți! Sunt hoți pentru că întreg neamul nostru este astfel. Că de am fi fost noi, cei din popor, cinstiți măcar în proporție de 50-60 %, procentajul politicienilor cinstiți, corecți ar fi fost la fel, iar hoții care ne conduc azi nu ar mai fi stat în jilțurile din fruntea țării, ci prin închisori.
Este cu neputință ca o societate putredă, coruptă să nască o clasă politică sănătoasă, corectă.
În Marea Britanie, patria piraților și a colonizatorilor de altădată, corectitudinea politicienilor reflectă corectitudinea oamenilor simpli din această țară. Nația engleză este una dintre popoarele care a demonstrat că schimbarea în timp a unei societăți este posibilă: de la a fi pirat la a fi un sol al democrației, al libertății și al corectitudinii în lume.
Schimbarea societății basarabene este de asemenea posibilă. Primul pas către această schimbare ar fi să nu mai încercăm să-i schimbăm pe ceilalți, ci să ne schimbăm în primul rând pe noi înșine. Să nu mai fim plini de ură, de invidie, de lăcomie…

Suflare moldovenească în țara dintre ape

2 comentarii


De la ’90 încoace cetățenii Republicii Moldova, siliți de sărăcie și șomaj, s-au lăsat duși de valul emigrării hăt departe de hotarele plaiului natal, renunțând cu o relativă ușurință la mămăliga și la brânza strămoșească. Iar despărțirea de cei dragi și traiul printre străini au devenit de-a lungul timpului o obișnuință cât se poate de firească pentru ei. Cu traista pe umăr, ei au reușit să cucerească rând pe rând noi și noi spații geografice: orașe, sate, insule îndepărtate… Marea Britanie nu este o excepție. Mai cu seamă Londra, unul dintre cele mai mari orașe ale Europei, cu o populație de peste 8 milioane de locuitori. Pentru comparație, Republica Moldova, fără Transnistria, are numai trei milioane și jumătate. În acest oraș-stat, cu tradiții și o istorie bogată am ajuns și eu de câtăva vreme.

Orașul este foarte colorat. Mă refer în primul rând la străzi, la case și… la oameni. Plimbându-te prin Londra, ai impresia că ai ajuns în Africa, în Asia sau în Estul Europei. Români, bulgari, polonezi, indieni, chinezi, algerieni… Cineva mi-a spus că a văzut recent și o ceată de pigmei. Eu unul încă nu am văzut.

Aici se circulă pe partea stângă, iar mașinile sunt cu volanul în dreapta. Inițial ți se creează impresia că totul este invers, cu picioarele în sus. La început nu-mi plăcuseră deloc aceste diferențe însă, văzând că nimănui nu-i pasă de părerea mea, le-am acceptat.

Transportul metropolitan este foarte bine pus la punct. Bicicleta, autobuzul, metroul sau trenul… Totuși cel mai ieftin mod de deplasare prin Londra este mersul pe jos. Acest „mijloc de transport” este popular mai ales printre nou-veniți, care încă nu au un loc de muncă sau bani de abonament. În acest fel am reușit și eu să rup câteva perechi de teniși.

Economia înalt dezvoltată, medicina gratuită și democrația sunt doar câteva dintre motivele de bază care au determinat un număr atât de mare de imigranți să vină în această țară. Prioritatea statului este cetățeanul, iar prioritatea cetățeanului este să respecte legile statului. Încrederea reciprocă a generat o dezvoltare durabilă a Marii Britanii.

Dacă e să aruncăm o privire sumară asupra obiectivelor turistice ale Londrei, Big Ben, London Eye, Tower Bridge etc., sunt doar câteva dintre cele mai populare și mai vizitate locuri ale metropolei de pe Tamisa. Londra însă este și un oraș al inumerabilelor gratuități. Mă refer în special la un număr semnificativ de muzee unde intrarea este liberă. Este vorba de British Museum, Natural History Museum, National Galery, National Maritime Museum, Imperial War Museum etc.

După cum am mai spus, printre milioanele de imigranți veniți aici s-a strecurat și un număr semnificativ de moldoveni-basarabeni. Îi recunoști foarte ușor. După vorbă, după port. Adesea ne recunoaștem din priviri. Majoritatea a venit aici să muncească: construcțiile, curățenia, clonarea cardurilor bancare sunt doar câteva dintre activitățile zilnice ale conaționalilor noștri. Dacă pe stradă sau prin centrele comerciale auzi la tot pasul vorbă pruto-nistreană, atunci prin muzee ar fi un adevărat miracol să întâlnești vreun concetățean de-al nostru.