La fin de la révolution, c’est le début d’une grande désillusion

0 comentarii


La révolution ukrainienne qui c’est fini avec la victoire” de l’opposition pro-européenne est, de fait, une première étape d’un processus long et difficile. La démocratisation de l’Ukraine, où les intérêts géopolitiques de la Russie sont incontestables et en même temps naturelles et justifiés, restera longuement un desideratum, un but probablement irréalisable.

«Sans l'Ukraine, la Russie cesse d'être un empire», a dit Zbigniew Brzezinski. C’est pourquoi le Kremlin utilisera agressivement sa machine propagandiste impérialiste et la force militaire dans les régions habitées par les personnes d’ethnie russe (en Crimée par exemple) et dans d’autres régions, pour protéger” la sécurité de ses citoyens (la même tactique utilisée en Transnistrie, en Ossétie etc.).

La démission du président Yanukovych  et la chute de son gouvernement ne représentent pas la fin de la crise. Ces actions-ci rapides, réalisées par les forces politiques ukrainiennes pro-occidentales ne changeront pas la situation actuelle.  Au contraire, la Russie mettra continûment la pression sur Kiev, surtout sur les nouvelles autorités. Putin a déjà envoyé des troupes en Crimée. L’Institut allemand d’affaires internationales et de sécurité estime qu’a Sevastopol sont stationnés 26 000 soldats russes. La Russie joue sa dernière carte. Elle fera tout le possible pour maintenir son influence sur ces territoires – des territoires qui occupent une position géopolitique stratégique et vitale pour la Fédération de Russie.

Si la Russie perd l’Ukraine, elle perd la guerre psychologique et territoriale contre l’Union Européenne et les Etats-Unis.

C’est pourquoi la Russie continuera à lutter pour l’Ukraine. 

Toutefois, le secrétaire d'Etat américain John Kerry a déclaré récemment que toute intervention militaire en Ukraine serait une "grave erreur".

L’Ukraine se trouve dans une situation un peu délicate et l’Intégration Européenne n’est qu’un motif insignifiant qui a déterminé les grandes puissances du monde s’impliquer activement dans ce conflit. Les intérêts géostratégiques sont plus importants que l’option européenne du peuple ukrainien. L’Ukraine n’est pas qu’une victime. 

Qui est la suivante?!

Fragment din noul meu roman

0 comentarii

În curând vom fi șapte miliarde. Prea mulți pentru o planetă atât de mică și prea puțini pentru un univers atât de mare…
Am creat arme ca să ne apărăm de inamicul din această lume, dar încă nu am găsit rețeta armei care să ne apere de marele dușman de dincolo. Mai ales că dușmanul de dincolo este aici, chiar aici, printre noi.
…De această dată a revenit printre oameni să se răzbune.
Acum însă nu știm cum arată, nu știm cum îl cheamă și nu știm ce anume vrea de la noi.


***
– De la oameni și animale, până la plante, toți și toate produc fel de fel de zgomote.
– Apropo, să nu uităm de mașini, de trenuri, de avioane, de alte lucruri făurite de propriile noastre mâini.
– Ai dreptate, Tom. Trăim într-un haos permanent, ornamentat cu sunete care mai de care mai stridente. De atâta vacarm în jur ajungem să ne ofilim, să degradăm, să înnebunim. Suntem cetățeni ai unui univers umplut de gălăgie, de o indescriptibilă harababură. Ne zvârcolim întruna, sperând că vom scăpa din mreaja sălbaticii neliniști, dar sfârșim prin a deveni jertfe ale vuietului propriei noastre zvârcoliri. Da, până și interioara noastră zvârcolire este un izvor de gălăgie. Cine dintre voi ar putea să-mi spună unde, în ce am putea găsi liniștea deplină? Cine și ce nu scoate, nu a scos sunete vreodată?
– Eu știu! strigă ferm convinsă Ariana.
– Ian să vedem?! ceru satisfăcut bătrânul Jimmy.
– De vreme ce toți cetățenii acestui univers sunt producători de gălăgie, cel ce tace întotdeauna este însuși universul.
– Frumos răspuns, dar nu-i adevărat. Universul…, da, interesant. Totuși el este la fel de zgomotos ca celelalte lucruri amintite adineauri. Stând singură în pădure sau în propria-ți odaie, la sigur vei auzi un țiuit prelung. Păi, iată că acest țiuit, pe care nu este ureche de om să nu-l fi auzit, este vocea universului.
– Dar Jimmy, nu-i corect. Acel țiuit nu vine în ureche din exterior, el vine din interiorul ei.
– Așa e, ai perfectă dreptate. El vine din interior. Noi trăim în univers, iar universul trăiește în noi. Este la fel ca în cazul tuturor celorlalte lucruri materiale și imateriale. Cine trăiește în păcat, păcatul trăiește în el, cine trăiește în armonie, armonia trăiește în el. Acest lucru nu este însă valabil în cazul liniștii.
– De ce nu? Cine trăiește în liniște, liniștea trăiește în el, se dădu cu părerea Jean.
– Problema este că nimeni nu poate trăi în liniște, liniște deplină, pentru că ea nu există.
– Ba există, spuse revoltată Ariana.
– Nu există, insistă Jimmy. Ai putea să te ascunzi în pivniță, ai putea să-ți astupi urechile cu mâinile, dar ce folos? Îți izbăvești ființa de zgomotele exterioare, dar nu poți scăpa, sub nicio formă, de cele interioare, de vocea universului. Dar am o veste bună pentru voi. Totuși, există liniște. În acea liniște pot trăi numai câțiva oameni. Eu cunosc secretul, pentru că sunt unul dintre acei câțiva.
– Spune-ni-l și nouă, Jimmy, îi cerusem eu, cu toate că eram încercat de gândul că nu o va face.
– Liniștea poate fi atinsă doar atunci când omul se află într-o anumită stare. Numai atunci.
– Când? Când stă întins mort în raclă? Când se descompune? Când se ospătează din el viermișorii? întrebă plin de ironie Jean.
– Nu, numai atunci când omul, în acea stare, părăsește universul, iar universul îl părăsește pe el.
– E cu neputință să părăsești universul, pentru că el nu are nici început, nici sfârșit; el este totul.
– Dincolo de acest „tot” mai este ceva; acel ceva este altceva decât acest univers. Mai mult de atât, eu știu ce este dincolo de univers, pentru că de acolo vin.

Poporul găgăuz – unealta fidelă a Moscovei

0 comentarii
Ceea ce s-a întâmplat pe 2 februarie în Găgăuzia este o rușine a așa-zisului popor moldovenesc. Este o dovadă în plus că guvernanții noștri ori sunt neputincioși, ori lași.

În cadrul emisiunii În Profunzime de luni, moderată de Lorena Bogza, comunistul Iurii Petcov a prezentat publicului larg ziarul de partid al PDM-ului unde se vedea de la o poștă mesajul prin care găgăuzii erau încurajați să meargă la vot. Însă reprezentantul acestui partid, Adrian Candu, a negat cu nerușinare acest fapt. Pe de altă parte, PLDM-ul de asemenea condamnă referendumul. Totuși, după cum afirmă într-un articol deputatul liberal Valeriu Munteanu, M. Furmuzal este (informal) membru PLDM (şi posibil candidat pe listele PLDM la alegerile parlamentare viitoare). Prin urmare, acest partid „controversat”, de rând cu PDM-ul, ar fi putut împiedica cumva desfășurarea acestui plebiscit. Dar nu au făcut-o. Ni se creează impresia că la realizarea acestui plan gândit de Moscova au pus umărul toți politicienii moldoveni de la guvernare.

Toate aceste provocări ale Moscovei, care prind viață cu ajutorul actualilor guvernați, duc spre nesemnarea Acordului de Asociere cu UE. Acordul riscă să nu fie semnat deoarece politicienii noștri sunt fricoși și șantajabili. S-ar putea să procedeze așa cum a făcut Ianukovici, ignorând voința poporului său. Chiar dacă există o anumită presiune din partea societății civile, partidele pro-europene de la Chișinău ar putea totuși să cadă în mrejele Rusiei. Kremlinul va încerca în fel și chip să zădărnicească mersul nostru european. Dar, în cazul nesemnării Acordului, există pericolul izbucnirii unei răscoale generale în RM asemănătoare cu cea din Ucraina.

 Referitor la găgăuzi, care nu au nici limbă, nici demnitate, sunt cel mai potrivit instrument prin care poate fi destabilizată situația în RM. Pentru că autoritățile moldovenești sunt pasive și lașe, găgăuzii își vor permite să ne uimească cu multe alte acțiuni similare celei din 2 februarie. Iar Mihail Formuzal, care pledează pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, este unul dintre numeroșii politicieni fățarnici de la noi care trag poporul spre mlaștinile Rusiei, în timp ce ei își trimit copiii la studii în Europa de Vest și își petrec vacanțele, de asemenea, în Occident. Din câte se știe, fiica lui Formuzal și-a făcut studiile în Elveția, s-a căsătorit cu un american și lucrează în Australia, iar fiul său se află în Germania. Mai mult de atât, din articolele apărute în ultima vreme pe internet, aflăm că cel puțin șapte deputați găgăuzi dețin cetățenia unor state din UE, trei dintre ei având chiar pașaport românesc.

Deși acțiunea găgăuzilor este considerată a fi ilegală, nimeni nu va fi tras la răspundere. Însă lipsa unei reacții prompte din partea Chișinăului va încuraja minoritățile naționale din RM să recurgă la acțiuni mult mai grave și mai îndrăznețe.