Bună ziua, Al Capone

0 comentarii

Cu părul grizonant și aruncat pe spate,
Cu ochi de viperă și sânge rece,
Tot cată-n jurul său cu disperare,
Pe cine să mai fure ori să frece.

Și-a tras în țarcul său numai lighioane,
Care să-i strige veșnic  osanale,
Care să-l lingă și să-l șteargă la TV,
De muci, de pipi și fecale.

Cu ciocul său de șoim înfipt în vâna țării,
De ani și ani tot suge, nimeni nu-l întrece,
Dar noi, poporul, îi dorim solemn
De la atâta supt să se înece.

Ce-o fi având în trupul său hain?
O piatră?! Demoni o cohortă?!
Sau unde-ar trebui să aibă suflet,
L-a înzestrat destinul cu o bortă?!

Dar toți nebunii și hapsânii lumii,
Ce fură, fură și se tot ridică,
Răsturnați vor fi nicicum de alți nebuni mai mari,
Ci de un David, de-o buturugă mică.